Industria textilă: istorie, caracteristici, produse, poluare

Industria textilă: istorie, caracteristici, produse, poluare

indutria textila Aceta cuprinde ectorul indutriei prelucrătoare pe cară largă, care ete reponabil pentru producția de fibre și articole legate de îmbrăcăminte și îmbrăcăminte, utilizân

Conţinut:

industria textila Acesta cuprinde sectorul industriei prelucrătoare pe scară largă, care este responsabil pentru producția de fibre și articole legate de îmbrăcăminte și îmbrăcăminte, utilizând materii prime de origine atât naturală, cât și sintetică.

Deși, din punct de vedere economic, este de obicei grupat cu industria încălțămintei, din punct de vedere tehnic include procese fundamental diferite, cum ar fi filarea, smocul (înnodarea covoarelor), tricotarea, vopsirea țesăturilor, finisarea fabricarea textilelor și confecțiilor.

În prezent, industria textilă este unul dintre cei mai mari generatori de locuri de muncă din lume, în principal în țările în curs de dezvoltare. Este, de asemenea, considerată a doua industrie cu cea mai mare poluare de pe planetă, deoarece necesită cantități mari de apă pentru a-și desfășura procesele, emite gaze dăunătoare în atmosferă și generează volume mari de deșeuri solide.

În plus, acest tip de industrie contribuie la generarea de deșeuri prin fenomene de modă precum „moda rapidă” sau „moda rapidă”, unde ciclul de viață al articolelor de îmbrăcăminte și al îmbrăcămintei este mai mic de un an, transformându-le rapid în deșeuri.

Istoria industriei textile

Industria textilă s-a născut odată cu Revoluția Industrială și inventarea războinicelor mecanice, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Înainte de invenția mașinilor dedicate în mod special realizării filării la scară largă și a proceselor de fabricație a țesăturilor, în principal munca feminină era responsabilă de efectuarea acestor procese manual și la scară mai mică. Țesăturile ar putea fi derivate ulterior către un meșter specializat în îmbrăcăminte, cum ar fi croitorul.

- Progrese tehnologice

Revoluția industrială a adus cu sine inventarea și dezvoltarea a numeroase progrese care au permis acestei industrii să crească rapid și să se extindă în principal în Marea Britanie, Franța și Statele Unite. Printre aceste progrese se pot evidenția următoarele:

Naveta zburătoare

Inventat de englezul John Kay în 1733. Această navetă a făcut posibilă optimizarea timpilor de producție și reducerea numărului de angajați necesari pentru a țese fibrele de bumbac la jumătate.

Mașină de filat

Creată de englezul James Hargreaves în 1764. Această mașină a permis utilizarea a până la opt bobine pentru a fila fibrele de bumbac, reducând numărul de muncitori necesari proceselor de filare la unul.

Mașină de filat hidraulică

Dezvoltat în 1768, de englezul Richard ArkWright. Această mașină de filat folosea o roată hidraulică și forța apei pentru a fila fibrele, prin urmare, trebuia să fie amplasată lângă râuri.

Teaser electric

Înregistrat de preotul englez Edmund Cartwright în 1785. Acest război era alimentat de motoare cu aburi independente, permițându-i să fie instalat departe de sursele de apă.

- Primele ateliere

Aceste progrese tehnologice, derivate din Revoluția Industrială, au pus bazele unei dezvoltări ulterioare a industriei textile. În acest fel, ar putea fi instalate primele ateliere, în care fibrele puteau fi filate și țesăturile produse constant.

În ciuda faptului că introducerea unor mașini din ce în ce mai tehnice i-a scos pe mulți meșteșugari din textile, aceste ateliere au continuat să folosească volume mari de muncă dedicate exclusiv producției textile.

- Alte progrese

De-a lungul anilor, industria textilă a făcut parte dintr-un proces constant de modernizare și schimbare, care i-a permis creșterea volumelor de producție și scăderea prețurilor produselor sale.

La fel, datorită progreselor tehnologice, economice și sociale, de la sfârșitul anilor 1800 până în prezent, această industrie și-a putut concentra eforturile asupra tratamentului fibrelor sintetice, dând loc dezvoltării de noi materiale textile, cu timp de elaborare avantaje mai scurte și nenumărate pentru fabricarea bunurilor de larg consum.

Caracteristicile industriei textile

Acestea sunt unele dintre cele mai importante caracteristici ale industriei textile:

- Este strâns legată de lumea modei, ca materie primă necesară pentru generarea constantă de noi produse pentru consumul în masă.

- Aparține grupului așa-numitelor industrii „ușoare”, deoarece produsele sale sunt destinate consumatorului final.

- Are particularitatea de a utiliza în procesele sale, atât materii prime naturale (în principal bumbac, mătase sau lână), cât și sintetice (de obicei poliester, nailon sau spandex).

- Este a doua industrie cu cea mai mare poluare la nivel mondial și una dintre cele care folosește cea mai mare apă în procesele sale de producție.

- Este unul dintre cei mai mari generatori de locuri de muncă din țările în curs de dezvoltare, prezentând în mod obișnuit condiții de muncă precare pentru angajații săi, dintre care majoritatea sunt femei.

produse

Produsele derivate din industria textilă sunt clasificate în două mari grupe: materii prime și produse destinate consumului final.

Materie prima

Materiile prime ale industriei textile pot fi fibre naturale, din minerale, plante sau animale; sau fibre sintetice, fabricate din procese chimice.

Câteva exemple pentru fiecare grup sunt următoarele:

- Fibre vegetale: bumbac, raion, in, ramie, cânepă și lyocell.

- Fibre animale: lână, angora, mohair, cașmir și ceda.

- Fibre minerale: azbest, sticlă și metale prețioase precum aurul.

- Fibre sintetice: poliester, nailon, spandex, acetat, acril, ingeo și polipropilenă.

Fibrele cele mai utilizate pentru fabricarea materiilor prime sunt bumbacul, poliesterul și nailonul.

Produse pentru consum final

Această categorie este împărțită în patru subgrupuri, așa cum este prezentat mai jos:

- Confecții: acestea depind de lumea modei, care reprezintă cea mai semnificativă porțiune din această industrie.

- Textile pentru casă: aici sunt incluse toate tipurile de articole de uz casnic realizate din țesături și fire. Câteva exemple sunt lenjeria de baie, lenjeria de pat, covoarele și perdelele.

- Țesături pentru îmbrăcăminte tehnică: sunt utilizate pentru confecționarea articolelor de îmbrăcăminte care rezistă la medii extreme sau speciale, în special pentru uz militar.

- Țesături industriale: aici sunt textile grupate a căror dezvoltare tehnologică corespunde satisfacerii nevoilor specifice. Trei grupuri se găsesc aici:

Țesături compozite: sunt alcătuite din fibre armate cu alte materiale, care le permit să-și îmbunătățească proprietățile fizice și mecanice.

Țesături nețesute: au o structură de plasă, realizată din procese chimice, termice sau mecanice. Pot avea proprietăți bune pentru a rezista la umiditate și la temperaturi ridicate.

Țesături cu utilizare directă: sunt utilizate în produsele finite, cum ar fi genți, pantofi și copertine, printre altele.

Contaminare

Poluarea generată de industria textilă se reflectă atât în ​​apă, cât și în aer, precum și în deșeurile solide pe care le generează.

Contaminarea apei

Industria textilă produce aproximativ 20% din apele uzate ale planetei. În funcție de țesătura fabricată, consumul de apă poate ajunge la 200 de litri la 1 kg de țesătură. În plus, pentru cultivarea bumbacului, se consumă aproximativ 3,5% din apa utilizată în producția agricolă din lume.

Pe de altă parte, atât în ​​crearea fibrelor sintetice, cât și în procesele de finisare a țesăturilor, se elimină apa care conține substanțe chimice și coloranți, dintre care unele sunt cancerigene și nu sunt biodegradabile.

Poluarea aerului

Cea mai mare cantitate de poluare a aerului are loc în etapa finală a fabricării țesăturilor, unde diferite procese sunt utilizate pentru a elimina impuritățile și a efectua operațiuni de finisare, cum ar fi vopsirea. Aceste procese generează emisii atmosferice nocive, cum ar fi eliberarea de praf, fibre, vapori toxici și mirosuri neplăcute.

Materiale poluante

Deșeurile solide din industria textilă provin în principal din materii prime, resturi din bucăți de țesături și piese respinse din cauza defectelor. În mod normal, acest tip de deșeuri nu sunt biodegradabile, ceea ce duce la acumularea lor în gropile de gunoi.

În prezent, unele țări propun alternative pentru reutilizarea acestor deșeuri, pentru a reduce impactul lor asupra mediului. Una dintre posibilități este producerea de biogaz din bumbac și unele fibre de celuloză.

Cu toate acestea, până în prezent, majoritatea acestor deșeuri nu sunt utilizate și trebuie arse, eliberând gaze poluante în timpul incinerării lor.

Referințe